01 MENTORUL MEU

Am sa va povestesc pe scurt, experienta pe care am trait-o alaturi de cel care a fost, Maestru al sportului columbofil Cupa Mihail.
Astfel prima intalnire pe care am avut-o cu nea Misu a fost in anul 2008, cand agent de vanzari fiind la o firma ce comercializa materiale pentru tamlarie PVC, am ajuns si la atelierul maestrului. I-am lasat o oferta de preturi sa o studieze si am ramas surprins, ca mi-a acordat vreo 10-15 minute de discutie cu multa lejeritate, fapt cu care nu prea eram obisnuit in vizite pe la alte ateliere. La acea vreme nu stiam ca se ocupa de cresterea porumbeiilor calatori, eu fiind nascut in 1978, perioada in care el era in plina glorie columbofila.
In 2009 intr-o zi de duminica primavarateca, fiind in vizita la piata de pasari ” Doi baieti” din Iasi si cautand ceva porumbei sa cumpar, unul dintre domnii din piata mi-a spus: “de ce nu te duci la Cupa ca Mihai este un mare crescator si are porumbei valorosi”. Am stat putin pe ganduri si imediat l-am intrebat cum pot ajunge la el. Mi-a explicat un pic traseul, dar eu ne fiind nascut in Iasi recunosc am ratacit minute bune prin cartier, cautand strada Soficu pana am dat de el. Strigand de vreo cateva ori la poarta, am observat coborand pe trotuar cu un mers usor leganat si apasat, un domn care mi s-a parut a fi de varsta cu tatal meu. Nici nu m-a lasat sa-i spun pentru ce venisem si m-a invitat in curte.
Mi-a oferit un scaun foarte comod, scaun pe care l-am descoperit mai tarziu, ca fiind cel in care maestru statea, numai cand urmarea porumbeii cum zboara in jurul casei si cand ii astepta de la zbor. Cand m-a vazut, a zambit un pic si ne-am adus aminte, ca ne mai vazusem cu un an inainte la atelierul de tamplarie. I-am povestit ca sunt din Husi si ca tocmai am terminat facultatea si intentionez sa ma stabilesc in Iasi. I-am mai spus ca imi plac porumbeii calatori si ca sunt interesat sa achizitionez niste porumbei, pentru concursuri de la dumnealui spunandu-i ca am auzit numai vorbe bune, despre pasarile dansului.
Atunci nea Mihai mia spus ca el nu are porumbei de vanzare, ca are putini pui si ca abia are si el cu ce sa zboare.
Am mai stat la povesti vreo trei sferturi de ora, dupa care am hotarat sa plec sperand sa nu-l plictisesc. Atunci maestru mi-a replicat: “nu pleca asteaptama putin “.
La cateva momente, il vad coborand scarile hulubariei, cu un porumbel de culoare neagra in mana, dandumi-l mi-a spus: “sa ai grija si sa scoti din el si cand mai ai timp sa mai treci pe la mine”. Soarta acelui porumbel nu a fost una tocmai fericita, intrucat la vre-o luna de zile, a intrat un dihor si din 11 pui cati aveam, nu mi-a ramas decat unul. Mai tarziu aveam sa aflu, ca acel pui era ruda cu porumbei care au zburat bine in crescatoria maestrului. Mergand spre casa, nu puteam intelege, cum un columbofil atat de cunoscut ii poate face cadou un porumbel, unui necunoscut dar mai tarziu cand ne-am apropiat mai mult, mi-am dat seama ca altfel nu putea sa se intample. Au urmat astfel vizite multe si dese, atat la el acasa cat si in timp ce lucra la atelier, lasand totul deoparte “punea de un ceai” si palavrageam, minute bune despre porumbei, metode de zbor, motivare, hranire si intretinere.
Sunt bucuros sava spun ca a fost mentorul meu in columbofilie, invatand de la el foarte multe lucruri legate de porumbei, astfel am ars unele etape prin care un tanar columbofil este nevoit sa treaca.
In viata particulara, mi-a fost ca un frate mai mare, dandu-mi multe sfaturi parintesti care cu siguranta i-mi vor fi de mare folos. La cateva zile dupa deces am primit un telefon de pe numarul maestrului si cand l-am vaut pentru cateva clipe m-am inseninat ca mai apoi sa cad intr-o mare deznadejde. Crezusem cateva momente ca nea Misu inca traieste dar la scurt timp am auzit vocea sotiei sale doamna Olga care-mi spunea sa merg pe la ei.
Stiu maestre ca te-a iubit Domnul si te-a vrut langa el…
Sa-ti fie tarana usoara!

RAMAS BUN PRIETEN DRAG! TEVOI PURTA MEREU IN SUFLET SI-N GAND!